- Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-ÅŸi recăpăta sănătatea
Faptul că se gândesc cu teamp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri
niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveÅ£e că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..ÅŸi că durează mai mulÅ£i ani pentru ca acestea să se vindece; să înveÅ£e că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puÅ£in; să înveÅ£e că există oameni care îi iubesc, dar pur ÅŸi simplu încă nu ÅŸtiu să-ÅŸi exprime sentimentele; să înveÅ£e că doi oameni se pot uita la acelaÅŸi lucru ÅŸi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveÅ£e că nu este suficient să-i ierte pe ceilalÅ£i ÅŸi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înÅŸiÅŸi.
- MulÅ£umesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ÅŸtie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici,
întotdeauna .
de Octavian Paler
0 Responses
Stay in touch with the conversation, subscribe to the RSS feed for comments on this post.