Romania - Part I

O placere sa mergi in Romania, intotdeauna am spus. Iubesc tara, oamenii iarba verde si tot. E un paradis. Vineri seara, am plecat frumos la Romania, saptamana trecuta. Cu un autocar al companiei Atlassib. Confort, double deck,televizoare, doar sentimentul ca mergeam in Bangladesh si nu Romania, parca ma tot urmarea … de ce? Pai eu si cu tipul langa care stateam eram singurii … cu pielea alba din autocar, si ma gandeam ca poate ajung in pula goala pe-acasa. Anyway, nu asta e partea cea mai nasoala, cand am intrat in autocar am crezut ca am intrat intr-o sauna … dar o sauna aflata in imediata vecinatate a unei ghene de gunoi.

Putzeau aia frate, de iti muta nasu. Instant mi-a cazut tot paru` de pe picioare, maini, nas, urechi, si plamanii vroiau sa iasa din mine. In juma de ora m-am acomodat si cu asta, bag castile in urechi, dau play, iau Marquez in mana si dau sa citesc, cand aud niste acorduri … binecunoscute … Traiasca Gutzaaaaa ! Baetii fiind majoritari, s-au gandit ca e fain sa mergem 12 ore pe autocar, dar sa ne imbogatim cultura, cu toate volumele de manele posibile. (nu mai vreau nu mai vreau). Am invatat ca e greu sa stai departe de casa si sa speli vase, si sa vina patronu si sa te certe sau sa te dea afara ca ai spart o farfurie,  ti se face dor de casa, si apoi te arunci in genunchi la altul sa muncesti la constructii.

Situatia dupaia, se imbunatateste, pentru ca la vreo 2 minute, apari intr-un mertzan cu femeile dupa tine si le faci in ciuda la dusmani, care nu au banii si averea ta, si ca tu faci milioanele, si esti mereu numaru unu. In principiu tarfele se plimba pe langa tine si tu esti seful. 10 ore … in continuu … Acum am aflat si eu despre albumele “manele, femei si bani” , si despre valorosi artisti ca Brandy, Liviu Mititelu`, Florin Peste, Florin Salam, Liviu Gutza, Gutza al` mare, Adi De Vito, Daniela Storfi, Costi - au inima mea, Catalin Bin laden, Denisa, si muuulti alti interpreti de valoare.

Am simtit asa pe parcurs cum neuronii mei se zbateau acolo sus, si se chinuiau sa fuga unu` cate unu. Cert e ca atunci cand am ajuns in Deva, la 4:00 dimineata, m-am simtit mult mai retard decat atunci cand am plecat, de atunci am incercat incet incet sa recastig increderea neuronilor, si sa ii rog sa revina.

Va Urma