Capitolul 1 – Pentru ea

Din urma …

Ma uit in ochii tai si nu vad nimic, oglinda de cristal nu imi raspunde, fumul de tigara nu vrea nici el sa plece din jurul meu, e singura placere care o simt de ani buni … oare cati ani au trecut, nici nu le mai stiu numarul. Ma uit in oglinda, si nu vad nimic, nu vad nimic care sa spuna cine sunt si de ce fac asta, stiu scopul … da … scopul e singurul lucru care ma conduce, si faptul ca mai am mult timp pana sa imi termin misiunea aici.

………………………………….

Mi-e dor de EA, mi-a luat-o. Fara remuscari asa cum a facut intotdeauna, il urmaresc de atatia ani, si stiu ca e inutil sa o fac, dar nu ma pot opri, e singurul lucru care mi-a mai ramas. De 20 de ani sunt umbra lui, si o stie, si nu reactioneaza. De ce? Stie prea bine regulile, si stiu prea bine sa profit de ele. Nu am nici o multumire, la cei 45 de ani ai mei deja ma simt un batran fara suflet care continua sa alerge dupa o himera, dar nu ma pot opri, razbunarea e singurul lucru care ma mai tine in viata.

Si ce daca ea nu juca dupa reguli ? Si ce daca avea si oameni pe constiinta, da stiu tot stiu absolut tot, stiu ca era vinovata si avea atatea pe suflet, dar vroia iertare, si sunt sigur ca fusese ultima data si ca ar fi vrut sa respecte faptul ca i se mai dadea o sansa… ea…

Ea era medic, foarte bun chirurg, cred ca era un medic ce si-ar fi dat viata doar sa cunoasca mai mult, si scopul intotdeauna scuza mijloacele. Stiam de experimentele pe care le facuse pe pacienti, si faptul ca multi nu reusisera sa ajunga pana la sfarsit, dar ea lupta pentru un bine mai mare. De ce imi spui ca nu era de datoria ei sa hotarasca cine traieste si cine moare? O stiu bine dar intotdeauna trebuie sa luptam pentru un scop mai mare decat noi, mereu !

A luat-o de langa mine, nu a tinut cont de faptul ca am implorat, am plans si am promis. A luat-o, la fel de calm si rece si cu aceeasi usurinta cum a facut-o de fiecare data. I-am numarat, au fost multi. Pe fata mea se vad acum riduri, dar el … el a ramas parca inghetat in timp. Aceeasi constitutie atletica, acelasi par un pic grizonat, acelasi ten masliniu, totul e la fel, nimic nu se schimba in el. Singurul lucru de care imi e frica e doar ca nu voi apuca sa o razbun. Mi-e dor de ea, atunci cand a luat-o a rupt o parte din mine. Stiu ca pentru el a avut sens, dar pentru mine nu, si niciodata nu o sa aiba sens. Ea era totul.

Ma uit in jur, viata mea nu are sens … camera mica de hotel, peretii scorojiti, frigiderul vechi cu abtibilduri lipite de ocazionalii locatari, lumina galbuie din tavan oglindesc sufletul meu fara identitate, dar trebuie sa merg inainte … pentru ea

Continuare …

3 thoughts on “Capitolul 1 – Pentru ea”

  1. …viata merge mai departe…cind am pierdut pe cineva drag simtim ca totul se prabuseste,ne dam seama ca mai aveam multe sa ne spunem,mai erau multe lucruri de facut impreuna…regrete…pareri de rau…timpul nemilos iti spune ca e prea tirziu…inrebarea pe care o pune fiecare:de ce mi s-a intimplat mie,de ce?un raspuns care nu vine…ai vrea sa faci ceva sa schimbi ceva dar el timpul nemilos iti repeta neincetat “PREA TIRZIU”…

  2. …batrinul timp invitre roata,ajutindu-te sa iti mai estompeze din durerea sufletului,incepi sa privesti in jurul tau,gindul iti spune pretuieste fiecare clipa,pretuieste-i pe cei ce ti-au mai ramas…”TIMPUL NU IARTA”…REGRETELE SUNT TARDIVE…

  3. el sta acum si’si impartaseste senzatiile cu oglinda. pt ca si ea a cunoscut’o pe Ea, adorata atat de stapan cat si de privitoare. dorul este extrasenzorila si imaginile danseaza in spatele apelor oglinzii intelegatoare.

    el trebuie acum sa-si aminteasca detaliile povestii si mai ales dc simte ca acea poveste nu este terminata.

    astept sa vad dc..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge