Mindfucking

Stii uneori cand simti chestii noi, dar nu stii care e faza, cand simti ca ai vrea sa te schimbi, dar nu vrei pentru ca vrei sa fii apreciat pentru ce esti nu pentru ce ai devenit subit. E prima zi cu soare de cand am ajuns aici, si am decis sa schimb melodiile ascultate de vreo 3 zile, doar chillouts, si sa revin la old self, care asculta Manson, Prodigy, Oakenfold dimineata, pentru trezit, si apoi pe seara interveneau melodiile calme pentru nite nite. Sa fiu vag, si cu intelesuri multiple, my best skill, sa apreciez detaliile, that would do another one, sa stiu sa accentuez chestiile care matter, very true, yet, nu inteleg de ce trebe sa iti pese pentru chestiile care totusi trec, noah au trecut, sunt acolo in trecutul apropiat, si eu ma indrept cu pasi inceti spre viitorul indepartat, insa de ce exista totusi feelingul ala ca vrei sa fie un pic mai mult ? Mi se pare ciudat, ma gandesc oare e faptul ca te scoate din rutina, ca iti da ceva ce nu ai primit de mult sau poate e doar faptul ca e ceva diferit si atat ?

De ce trebuie sa existe simt al proprietatii, Oricum diferenta vine in momentul asta, diferenta vine in clipa in care iesi din visare, si iti dai seama ca trebuie sa privesti totul detasat, pentru ca nu esti la fel ca restul. Tu poti mai mult, tu poti fi altruist, si poti sa vezi mai departe, si sa gandesti, si sa imaginezi posibilitati si planuri, si sa actionezi totusi alegand calea de mijloc intre ce iti spune creierul si inima. Bottom line goes, nu exista sentimente, exista doar emotii si senzatii, depinde cat de bine stii sa le marchezi pe fiecare, in asa fel incat sa nu fii confuz, si sa reusesti tot timpul sa gasesti o explicatie, sau macar sa ai bruma de sange rece care sa nu te faca sa o iei razna, sau sa gandesti aiurea, si sa devii penibil.

Revenind la problema zilei … care nu exista …