O chema Mama Florica

Nu mai tin minte de cand imi aduc aminte de ea, stiu ca de pe la 4 ani imi aduc aminte, am petrecut aproape 3 ani, acolo.

Au fost 3 ani care au trecut ca o vesnicie, in bunul sens al cuvantului. Nu o sa intru in detalii sa spun motivele pentru care acei 3 ani i-am petrecut aproape de Mama Florica, o sa spun doar ca a fost ceva de care ar fi trebuit sa imi aduc aminte, si ceva la care mereu o sa zambesc.

Un pic nostalgic o sa ma gandesc mereu cum atunci cand plangeam reusea sa ma faca sa zambesc, si o sa imi amintesc mereu cum imi spunea povesti, si primele camioane imaginare, tot langa ea le-am condus, si tot atunci am invatat sa modific povestile, si astfel toate povestile erau diferite de fiecare data.

M-a invatat sa dau in carti de fapt nu m-a invatat, am furat, dar timpul a trecut si preocuparile s-au schimbat, si eu m-am schimbat, atat de rapid dar necesar, si am … uitat. Imi spunea mereu ca meseria se fura, nu se invata, si am invatat furand

O sa imi aduc aminte mereu de perioadele in care raceam, aveam un talent pentru a iesi afara la joaca, si a ma intoarce jegos tot, si sa beau apa dupa ce ne alergam toata ziua, si apoi raceam. O sa imi aduc aminte cum statea langa mine si ma facea bine.

O sa imi aduc aminte de ea, pentru ca pur si simplu sunt anumite persoane din viata de care nu poti pur si simplu sa uiti, si acum cand au plecat, chiar daca esti ocupat, uneori pur si simplu stai si te gandesti la toate elementele care au ajutat la formarea ta. Pentru mine, Mama Florica a fost unul dintre ele.

Remember …