Stiati ca ?

Daca iei o sticla de lapte, si bei o anumita cantitate din ea, cantitatea ramasa la un moment dat dupa ce te saturi de baut lapte simplu, este exact cat ai nevoie ca sa golesti sticla de lapte, dar sa si umpli cana preferata cu lapte si ness ?

Legile naturii … cat de perfecte sunt …

Despre Hong Kong

De 2 zile sunt in Hong Kong. A fost un drum mega obositor pana in partile astea remote ale lumii, dar nu pot sa spun ca nu sunt happy.

E a doua oara cand vin in Hong Kong, dar e prima data cand stau un pic mai mult. Data trecuta nu am avut decat 3 zile la dispozitie.

Ce pot sa va spun despre HK … ori il urasti, ori il iubesti. Daca ai fobii de genul … nu iti plac spatiile mici, nu iti place aglomeratia, nu ai ce sa cauti pe aici. Camerele – chiar si cele de hotel, sunt foarte mici. Dusul si baia cred ca au amandoua impreuna 1.5 metri patrati. Se practica asemenea amenajari, pentru ca sunt foarte foarte multi oameni. blocurile sunt imense, 30 40 50 etaje, iar probabil ca si natura i-a ajutat un pic, constitutia lor fizica fiind diminuata, fata de europeni. Sunt micuti, si slabuti cam toti. In autobuz, daca ai un pic peste medie ca si inaltime, dai cu capul de tavan, iar scaunele … oh well foarte incomode si mici.

Atmosfera din oras e … stresanta. Nu am fobii de genul sa nu fac fata la aglomeratie, dar aici e pur si simplu stresant. Sincer nu mi-as dori sa traiesc aici. Aglomeratia e de nedescris. Misuna toti ca furnicile, si la semafor se umple trotuarul cu oameni cat timp e rosu, iar cand e verde … atunci se dezlantuie un mic haos la fiecare colt de intersectie.

Trecand peste asta, sunt mai multe parti bune, care le-am vazut eu, decat cele rele.

Incepem cu curatenia. Sincer, intr-un oras cu atatia oameni, ma asteptam sa fie mormane de gunoaie la colt de strada, si jale pe jos. Contrar ideilor preconcepute, vreau sa va spun ca e kinda clean. Oamenii stiu sa respecte mediul in care traiesc, si daca esti porc si arunci gunoaie pe jos, guma si scuipi, atunci iti meriti in pula mea soarta si traiesti in cocina (aviz romanilor in general, si celor care stau in Bucuresti in special – nu va simtiti ofensati aici cei care chiar sunteti civilizati. respect voua. ). Nu prea vezi gunoaie pe strada, si majoritatea oamenilor cam tin ambalajele in mana, pana gasesc un cos de gunoi in care sa le arunce.

Transportul in comun: foarte foarte foarte optimizat, si foarte frumos. o gramada de trenuri rapide, care vin LA TIMP. Poate nu vi se pare important, dar intr-un oras care e el vai de mama lui aglomerat, daca transportul in comun nu e facut cum trebuie, toata lumea pierde bani. Oamenii nu ajung la timp la servici, marfurile nu sunt livrate la timp, ambulantele se pierd in trafic, si mai pot da o tona de exemple pentru care transportul in comun ar trebui sa fie sfant.

Mancarea – whee … aici iar o iubesti, sau o urasti. Se gateste … picant, dulce, acru, dar cantitatile sunt un pic duse la extrem. Am fost ieri la un mic restaurant de cartier, si am comandat vita picanta. Mi-a adus un morman de carne de vita, cu o tona de legume, care arata demential de bine.

Eh eu cred de fapt, ca m-au confundat cu Dracul, pentru ca incepand cu prima bucata, pana la ultima, imi dadeau lacrimile de la cat de picanta a fost. Dupa 3 pahare de ceai, si un bol de orez, parca a mai mers, dar wow, pe cat de buna a fost, pe atat de picanta. Am mancat ca orice chinez care se respecta, cu betisoarele, si mi-am dat seama ca betisoarele cu care mananca ei, sunt cea mai buna inventie de la prezervativ incoace. De ce? Well, cu betisoarele nu poti sa te grabesti si sa bagi in gura repede juma` de farfurie ca sa pleci repede la birou in fata calculatorului, ci pana te obisnuiesti cu ele 2 3 5 – 50 minute, trebe sa fii calm, si sa nu injuri cand iti pica mancarea dintre ele, si musti din lemnCu cat te enervezi mai mult – cu atat mai nasol e pentru tine, ca dureaza masa mai mult. Asa ca poti manca la fel ca si un om normal, cu imbucaturi mici, pana la capat, si apuci sa simti si tu gustul mancarii.

Preturile la mancare – super accesibile. Acelasi lucru – calitate inferioara – cantitate inferioara – mancat in Timisoara la restaurantul chinezesc, platit 500 000. Aici – platit 1 suc, 3 ceaiuri, 1 bol orez, vaca diabolica demential de buna – 170 000 lei romanesti.

Servirea – sa mor daca a durat mai mult de 5 minute. Nu am nici cea mai mica idee cum reusesc astia sa te serveasca atat de repede, si sa mai fie si politicosi, tinand cont ca au gramada de clienti din care sa aleaga, ma gandesc ca si-ar permite sa faca nazuri, pt ca is vreo 10 milioane de oameni la care le e foame. Oh well doar in romania se intampla la restaurante in care vezi 2 clienti, sa iti vina o acritura din aia sa iti ia comanda in 2 peri, si tu bineinteles ca orice om sanatos nu mai dai pe acolo. Las sa ramana cu aia 2 clienti. Dup-aia se mira de ce a dat restaurantul faliment, si plange dupa servici.

Cam atat text pt seara asta, mai continuam pe maine cred cu o sesiune de poze.

O zi faina

Wow, stiu ca nu am mai scris nimic de ceva vreme, dar pur si simplu nu am avut chef. Se mai intampla, dar azi a fost o zi destul de distractiva, asa ca nu am putut sa nu impartasesc experientele care m-au facut sa ma simt relativ bine, si cu voi 🙂

Am plecat la shopping, ca aveam nevoie de cateva chestii pt mine, asa ca m-am dus intr-un market aici aproape. Mi-am dat seama ca azi e o zi un pic mai deosebita, indata ce am inceput sa caut prostiile dupa care venisem, cand toate rafturile ma curentau. Ireal. Nici un raft pe care am pus mana nu a fost bland cu mine, asa ca tot drumul prin magazin l-am petrecut injurand printre dinti si sarind ocazional in sus.

Stiti ce intrebari imi vin mie acuma in cap ? Oare de ce toate chestiile care tin de manechiura, sunt automat categorizate pt femei ? Dar ce noi barbatii nu ne taiem unghiile ? Ne vedeti cumva pe strada cu unghii de juma` de metru ? Intreb pentru ca toate produsele gen : unghiera, forfecuta, pila, etc, au etichete si ambalaje logic … pentru femei. Deci, momentan sunt mandrul posesor al unei truse de manechiura imitatie piele de crocodil: “Pretty woman”. Pula mea macar o unghiera care sa se numeasca: “Jack the Pirate”, sau “Gigi vanatorul de lei” puteati sa faceti.

Whatever, moving on.

Bineinteles ca habar nu am cum se spune unghiera, si nah, being a guy, nu prea stiu chestiile care se gasesc intr-un market ca si la mine acasa, asa ca am intrebat si am facut semnul de a taia, pe o doamna de acolo de la supermarket, unde gasesc o forfecuta, sau unghiera. Partea buna e ca mi-a zis, dar partea proasta e ca m-a trimis la sectiunea unde gasesc cuttere. Futu-i, ultima data cand m-am uitat in oglinda nu eram emo, si nici dorinta de a imi taia venele nu aveam, dar probabil avusese ea o zi proasta, asa ca uitandu-se la mine, care radiam de fericire, si zambeam (intrerupt doar de fiecare data cand ma curentam la cate un raft), m-o fi trimis in sectiunea cu materiale de taiat, ca sa mi se taie si pofta de viata.

In fine. Morala la toata povestea asta, e ca trebuie doar tu sa fii in good mood, si totul vine de la sine. Afara era gri, dar pe la jumatea drumului inapoi a rasarit soarele, iar cooking and washing the dishes nu au mai fost ceva greu, ci doar ceva distractiv.

Morala finala e … don’t worry – beeeee happy !