Interviu cu Dumnezeu

– Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.

– Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.

– Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?

– Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi-a răspuns:

– Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-ÅŸi recăpăta sănătatea

Faptul că se gândesc cu teamp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri
niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.

Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.

Apoi am întrebat:

– Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecÅ£iile de viaţă pe care ai dori să le înveÅ£e copiii tăi?

– Să înveÅ£e că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..ÅŸi că durează mai mulÅ£i ani pentru ca acestea să se vindece; să înveÅ£e că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puÅ£in; să înveÅ£e că există oameni care îi iubesc, dar pur ÅŸi simplu încă nu ÅŸtiu să-ÅŸi exprime sentimentele; să înveÅ£e că doi oameni se pot uita la acelaÅŸi lucru ÅŸi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveÅ£e că nu este suficient să-i ierte pe ceilalÅ£i ÅŸi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înÅŸiÅŸi.

– MulÅ£umesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ÅŸtie?

Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:

– Doar faptul că sunt aici,
întotdeauna .

de Octavian Paler

Avem timp de Octavian Paler

Avem timp
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.

Ganduri

Uneori stai si te intrebi daca mai conteaza, daca mai merita sa continui atata timp cat interesele si pasiunile nu sunt comune, stai te gandesti, si te uiti cu cata indiferenta apar tot mai multe lucruri care separa, cand vezi ca nu mai e … distractiv, cand vezi ca lucrurile comune care te-au legat odata s-au schimbat si nu mai exista, cand vezi ca acel lucru care tie iti provoaca placere, atrage doar indiferenta, si indiferenta este provocata de un lucru de nimic, si de o non valoare.

Te intrebi cum ar fi daca ar citi aceste cuvinte, te intrebi ce-ar spune cand stie ca le scrii langa ea, pentru ca acum trebuie scrise pentru ca alta data se vor pierde in uitare, te intrebi cum ar fi daca nu ar exista atata superficialitate,  te intrebi cum ar fi daca …

Apoi stai si fumezi o tigara si mergi mai departe, asteptand o schimbare sau un miracol. Pot exista mii de motive, dar din miile de motive nu poti sa nu te gandesti ca nu gasesti prea multe de care sa fii vinovat, desi fara o parere obiectiva realitatea iti poate fi obstructionata, dar stai linistit si astepti, si continui, si speri … in schimbare

Povesti triste

Domnii Gavrila si Ionescu, ambii foarte bolnavi, imparteau un mic salon de spital. Camera era exact cat pentru doua paturi, doua noptiere, loc de deschidere a usii si o fereastra care era singura lor deschidere spre lume.
Dl. Gavrila, ca parte din tratament, avea permisiunea sa stea pe sezut, in pat, timp de o ora pe zi (era legat de fluidul din plamanii lui). Patul sau era alaturi de ferastra. Insa Dl. Ionescu era silit sa-si petreaca tot timpul intins pe spate. Amandoi trebuiau sa stea linistiti, motiv pentru care erau doar ei in salon.
Erau foarte multumiti de pacea si linistea pe care le-o oferea acel salon. Nu erau deranjati de prea multe priviri, nici interogati de vizitatori. Bineinteles, unul dintre dezavantaje era faptul ca nu li se permitea sa faca prea multe. N-aveau voie sa citeasca, nici sa asculte radioul sau sa se uite la televizor. Trebuiau sa-si petreaca zilele in liniste, doar ei doi.

Diminetile discutau despre sotiile lor, despre copii, slujbe, hobby-uri, sau ce au facut in concedii. In fiecare dupa masa, cand Dl. Gavrila era ridicat in sezut timp de o ora, el petrecea acest timp descriind ce vedea afara, pe fereastra de langa patul sau. Dl. Ionescu parca traia mai usor in aceea ora. Fereastra se parea ca da intr-un parc in mijlocul caruia se afla un lac. Dl. Gavrila descria imaginile minunate pe care le vedea. Pe lac erau rate si lebede, iar copii le aruncau paine, sau conduceau barcute teleghidate. Tineri indragostiti se plimbau mana-n mana prin parc sau stateau pe bancile de langa lac. Erau flori si iarba, ….iarba la greu, si jocuri de fotbal ici-colo, oameni care se relaxau sub soarele cald, iar in departare, peste copaci, se vedea linia orasului. Dl Ionescu asculta toate acestea bucurandu-se de fiecare minut: un copil care aproape a cazut in lac, fete frumoase care se plimba prin parc, baietei care bat mingea sau se joaca cu lopatelele in nisip. Aproape vedea ce se petrecea afara.

Intr-o dupa amiaza a trecut o parada prin apropiere, iar Dl. Ionescu se gandea: “De ce a trebuit sa fie Gavrila langa fereastra si sa aiba toata placerea de a vedea ce se intampla afara? de ce sa nu am si eu sansa asta?”. I-a fost rusine de acest gand, dar cu cat incerca mai mult sa si-l scoata din minte, cu atat il framanta mai rau. Ar fi facut orice sa vada acele privelisti. Dupa cateva zile, Ionescu a devenit acru de invidie. El trebuia sa fie la fereastra. Nu mai putea dormi din pricina acestui gand. Acest lucru ii inrautatea starea, fapt care ii nedumerea pe doctori. Intr-o noapte, in timp ce Ionescu se uita la tavan, Gavrila a inceput sa tuseasca, inecandu-se cu lichidul din plamanii sai. Mainile i s-au intins spre butonul de alarmare a asistentei. Ionescu nu s-a clintit. Tusea a continuat, iar Dl. Gavrila a ramas in scurt timp fara aer. In final, a incetat sa mai respire. Ionescu a continuat sa priveasca tavanul.

Dimineata, cand a venit asistenta in salon l-a gasit pe Dl. Gavrila mort. Fara mare agitatie, corpul i-a fost luat si dus la morga. In momentul in care a avut ocazia, Ionescu a cerut sa fie mutat in patul de langa fereastra. Doctorul a fost de acord si a permis mutarea acestuia. Asistentele si doctorul au plecat, iar Ionescu a ramas singur in salon. S-a foit sa se aseze confortabil, s-a ridicat intr-un cot si cu un ultim efort a privit pe fereastra. Lacrimi mari au inceput sa-i curga pe obraji. Ramasese singur in salon, iar dincolo de fereastra era doar un zid alb.

Luat de pe http://www.lamaie.com & http://www.syncron.ncd.ro

Cum incepe ziua de luni

Incepe cu trezit la ora 10, si pus ceasu` sa sune la ora 10:10 ca sa mai dorm inca 10 minute, incepe cu un dush, apoi fuga pe tramvai si la birou, in timp ce afara e un soare de iti vine sa stai numa de plimbari. Ajuns la birou, iti dai seama ca e luni si ca e o tona de munca, asa ca te apuci frumos de facut rapoarte si discutat ce ai de discutat cu colegii, apoi plecat la meetinguri.

Spre seara iti dai seama ca te plictisesti de moarte asa ca incepi sa citesti bloagele din blogroll, si iti doresti sa fi fost cu laptopul la o cafenea, si sa nu mai ai feelingul asta de adormit. Cafea am baut, si am ros si paharul (mdea asta e viciul meu – rod pahare, sticle de plastic, doape, pixuri – daca aveti nevoie de servicii in domeniu, sunt available.). Anyway, tot ma simt adormit si fara chef, nu stiu de ce pur si simplu as vrea ceva sa se schimbe, ceva exciting sa se intample, as vrea sa fiu uimit cand ajung acasa dupa o zi de lucru, in loc sa mi se para totul atat de plain si grey. As vrea … multe, vreau mai multa energie, si vreau timp, vreau un pic de timp pentru mine, si vreau sa nu mai fiu lenes, si sa ma duc odata sa platesc netu` ala. Sunt multe care vreau sa le fac … ma uit afara si cerul este gri, la fel de gri cum ma simt eu acum.

Plec pana afara sa imi fumez tigarile … sa gandesc, si sa inspir aer rece.

Salvati ursuletii

Preluat azi de la MarieJeanne

Nu se poate sa nu ti se imblanzeasca un pic sufletul cand asculti si vizionezi acest clip. Imi pare bine ca am vazut acest clip azi, si sper sa pot ajunge sa fac si eu ceva someday soon sa pot ajuta.

Aflu cu mare bucurie de infiintarea asociatiei Milioane De Prieteni si de petitia lor pentru salvarea ursilor. Blogul unggaby promoveaza aceasta petitie, alaturi de Hotnews si mai multi bloggeri care o sustin.

Urez mult succes celor de la Fundatia Libearty, Milioane de Prieteni si noua tutror bloggerilor care promovam aceasta campanie.
Va invit (pe cei interesati in prezervarea acestui simbol national) sa semnati petitia si sa promovati si voi aceasta initiativa.
[youtube Dxd7yXCNhDQ nolink]