Jurnalul unei roti de rezerva – part I

Sunt doar o roata. Ca oricare alta. Conteaza marca cumva? Pirelli, Michelin, Goodyear, toate stau aici si se lauda care mai de care pe raft, si incearca sa devina steaua show-ului, dar nici una nu realizeaza cat de penibila e, pentru ca odata si odata toate o sa ajunga in acelasi loc, intr-un cacat, si marea problema e ca nu o sa o faca doar odata, iar atunci o sa isi doreasca sa fi fost aici pe raft din nou, negre si stralucitoare, fara nici o grija, cu exceptia faptului ca in una din zile, un nou transport de roti mai bune ar putea fi adus, iar ele si-ar pierde coroana. Inutil zic eu.

Am iesit din fabrica acum 1 luna, si cred ca ceva a fost in neregula cu mine. Nu stiu de ce imi place sa discut eu cu mine, si nu stiu de ce prefer sa privesc afara prin … chestia asta mare … hmm … e o chestie aici in fata mea … oare cum sa ii zic … hai sa ii zic geam … da … suna destul de interesant … privesc afara si vad (din cate am auzit pe aici prin jur) vad oameni.

Oamenii sunt niste fiinte ciudate, si desi sunt doar o roata, nu incetez sa ma minunez de cat de confuz se comporta. Vin, se uita la noi, se plimba prin magazin, se uita la rotile lor, care de-abia mai rezista, si acum sunt gata sa pocneasca, iar de franat … cred ca si bietele roti de la masina cred ca atunci cand franeaza se roaga la Dumnezeu sa reuseasca sa isi duca menirea pana la capat, pentru ca sunt tocite pana aproape de infinit, iar apoi dau din cap, iar o expresie de tristete li se asterne pe fata, se urca in masinile lor, si conduc incet mai departe. Mi-e mila de ei.

Oricum, eu sunt doar o roata, si sunt constienta ca din momentul in care am plecat de aici din magazin in compania unui om, incepe viata … da … sunt chiar vesela la gandul asta. Toate rotile din jurul meu viseaza sa stea intr-un garaj, si sa serveasca drept incaltaminte pentru masini scumpe, dar eu … eu vreau sa vad lumea. Vreau sa vad ce e in spatele … acelor chestii verzi care se ridica … in spatele pomilor. Pom … hmm suna bine nu ?  Pom. Dap, asta ramane numele la chestiile alea verzi care se ridica spre … cer. Hai ca ma descurc nu ?

Ce imi place mie aici in magazin ? Sincer ? Nimic. Nu exista nimic care sa nu fie la fel si maine dimineata, cand ne trezim. Dar ce nu stiati ca si rotile dorm ? Bineinteles ca dormim, dar … din pacate doar eu visez, si ma simt un pic singura, pentru ca toate rotile din jur sunt multumite de viata lor lipsita de evenimente, si bineinteles nici una in ele nu viseaza.

Dar eu visez … visez la masini care zboara pe strazi, si la oameni care vin si ne spala, si au grija de noi, si visez la strazi acoperite de ceva moale, ca sa nu ne uzam repede, si visez la orase minunate, pline de roti care viseaza si ele, si care seara, se strang impreuna cu masinile lor, si isi povestesc fiecare pe unde a mers, si lucrurile minunate pe care le-a vazut. Oare exista asa ceva ? Sincer nu stiu, dar am avut timp in fiecare secunda din luna care a trecut, sa ma intreb, si sa imi doresc si sa imi imaginez.

Ooooo … imaginatia, alt lucru pe care se pare ca doar eu il posed. Desi visul si imaginatia ar putea parea doua lucruri aproape identice,  tin sa va asigur ca nu sunt. Visele … visele sunt involuntare de obicei. De obicei visele apar atunci cand ai dorinte, si doar in vis ti le poti indeplini. Visele dupa parerea mea nu aduc nimic constructiv in ecuatie, pentru ca dupa ce ai visat, apare un sentiment de implinire, iar dorinta ta de a face mai mult, a murit odata cu terminarea visului, pentru ca pur si simplu in mintea ta acel lucru pe care ti-l doreai s-a indeplinit.

Imaginatia pe de alta parte … imaginatia cred ca este cel mai minunat lucru care putea fi inventat … sincer nu stiu daca imaginatia este produsul imaginatiei insasi, sau a fost creat din nimic, dar nici nu cred ca mai conteaza. Imaginatia e … e atunci cand ai fluturasi in stomac, si un pic te simti indragostit parca … atunci cand imi imaginez cate ceva, simt cum o gramada de rotite din interiorul meu se zbat … o gramada de rotite care au fost pana acum blocate, si nu stiam de ele, si ma simt de parca as descoperi noi adevaruri si de parca lumea ar avea o mie de intelesuri unice, dar care totusi inseamna acelasi lucru. Nu ati priceput nimic nu-i asa ? Da da stiu bine, nici eu nu am inteles la inceput, dar acum …  totul e la fel, doar ca … totul s-a schimbat intre timp, dar pentru voi … voi ati ramas la fel … doar eu ma schimb, constant, desi in ochii vostri raman … doar eu … o roata, fara alte preocupari, scopuri, fara idei si imaginatie, doar … o simpla roata, de care te folosesti …

-va urma-