Subsemnatul, va aduc la cunostinta dorinta irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv.
Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta.
Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta.
Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor.
Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca.
Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel.
Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame.
Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam.
Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar.
M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare.
Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa.
Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie.
Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade?
Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii?
Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde.
Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului “Speranta”, navigand cu “Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai.
Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit!
Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii. Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu TV si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic.
Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: “Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL.
Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane.
Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan.
Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.
Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate si sa stau in bratele Lui Isus. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati.
Eu vreau sa cresc MIC!

de la waven ,  gotta love it.

2 Elemente fara de care nu as putea trai zi de zi E o leapsa care o dau mai departe la Fulgerica, MJ, AndreiM, Carolina, Groparu` , si Lywyu.

UPDATE: Nu aveti voie sa puneti poze luate aiurea de pe net. Tre sa le faceti poza, sa fie in house, si pozele tre sa fie facute ieri

Right, zilele astea sunt super busy. Se pare ca am inceput sa fac consultanta / administrare pentru un client important, si asta presupune 2 servere nou, 24 - 48 ore de stat cu ochii in monitor pentru setup, si un PDA  ca sa fiu reachable tot timpul.

Server 6 se numeste Viper, si consta in P4 3.0, 1 gb ram, 100 mb/s uplink - Abovenet / Level 3 network.

Server 7 se numeste Kinetik si consta in Intel Core2Duo 6300 - 2 gb ram, - Retea sharktech.

Devin tot mai tehnic si ma streseaza, azi am stat de certuri cu mother - venita in vizita la mine pentru .. 1 luna. Scoala de soferi nu vrea sa se termine pentru ca nu raspunde muistu de Formanek la telefon, si aparent nu pot merge in US Virgin Islands in holiday pentru ca imi trebe viza. Pulan` ea Romani.

Timpul trece super repede si din nou ma streseaza, pentru ca timpul trece mai mult pe munca, si pe less fun. This starts pissing me off actually. I want some time alone. Give me a fucking break. Nu vreau sa fiu futut la cap ca de ce e apa pe jos in baie si ca sunt un porc, vreau sa ma plimb in pula goala prin casa pentru ca pot, si bineinteles, vreau sa merg la shopping fara sa existe o voce in spatele meu care sa imi masturbeze creierii, referitor la preturi si ce ar trebui sa cumpar si ce nu. Sunt diferit, evoluez si ma simt bine, si prefer sa fac in asa fel incat sa imi pot permite sa comand mancarea, nu sa strang bani la portofel ca sa merg la piata pentru ea. Asta implica riscuri, joc de noroc, learning, skills improvement. Daca eu stiu sa evoluez si stiu spre ce target ma indrept, ma astept sa imi semeni. Daca nu inseamna ca esti weak, si nu ma meriti. Am nevoie sa fiu impins de la spate de simplul tau avant si de energia ta, atunci cand eu nu am chef, nu am chef sa vin acasa, si same old same old, sau aaaah you again. Lack of creativity sucks. Ordinary sucks.

Am cerut cuiva sa compuna acest articol. Vi-l servesc…

…o noua zi, zi minunata de vara, ca de fiecare data multumesc bunului Dumnezeu pentru noua zi daruita.
Incepe “ritualul” de dimineta, fac cafeaua, ce bine miroase, trec la calculator pentru ca acolo imi beau cafeaua verificand mailurile si citind presa, oare ce s-a mai intimplat prin lume ? Oare ce “surprize” ne mai asteapta?
Sunt pe siteul ProTV. Nu, nu pot crede, o veste trista, Patriarhul Romaniei Teoctist a incetat din viata,lacrimile imi inunda ochii, aproape ca nu mai pot citi, multi imi pot spune :”ce ti se pare atat de interesant?”
Pentru mine este pentru ca, in primul rind a murit un om, stiu ca in fiecare secunda mor mii de oameni, ca mai devreme sau mai tirziu fiecare pleaca pe acel drum fara intoarcere, dar, pe acest OM care a plecat dintre noi l-am admirat foarte mult, in momentul in care isi facea aparitia simteam ca are ceva deosebit, imi placea felul in care oficia slujbele, cuvintele de invatatura imi erau ca un balsam pe sufletul meu, privirea aceea blinda te ajuta sa te ridici in momentul in care erai “cazut”…

…In aceste clipe triste pentru crestinii ortodoxi romani cuvintele cred ca sunt de prisos, imi doresc din suflet ca bunul Dumnezeu sa il ierte si sa ii
fie tarana usoara … oare sa indraznesc ? … mi-as dori ca de acolo de sus,”PREASFINTIA SA SE ROAGE PENTRU NOI SI SA NE OCROTEASCA !”

Au aparut cu doar cativa ani in urma, dar specialistii nu ezita acum sa se raporteze la ele ca la un fenomen social. Jurnalele personale online - blogurile - au reusit sa transforme Internetul dintr-o retea a calculatoarelor intr-una a oamenilor si a relatiilor interumane. „Satul global“ prezis in urma cu patru decenii de Marshall McLuham pare sa fie mai aproape de noi ca niciodata.

Cu o audienta care poate varia de la cativa prieteni si membri ai familiei pana la sute de mii de vizitatori zilnic, blogurile schimba incet dar sigur fata Internetului, pe care-l transforma intr-o retea globala de conversatii. Oameni legati de interese comune sunt pusi in legatura, chiar daca e mult mai probabil ca acestia sa nu se intalneasca vreodata fata in fata altfel decat prin intermediul camerelor web. Blogurile fac publice opiniile omului obisnuit, perceptia sa individuala, subiectiva, asupra lucrurilor, iar „blogosfera“, cum este numita lumea virtuala a jurnalelor online, e „construita“ din cele mai diverse tipuri de publicatii, de la jurnale personale pana la pagini in care se face politica momentului, dand nastere unui adevarat barometru al opiniei publice mondiale.

Majoritatea expertilor indica momentul „9/11“ ca punct de cotitura pentru dezvoltarea blogurilor, prabusirea celor doua turnuri newyorkeze dezvaluind un Internet conectat in timp real la „lumea reala“, un spatiu de comunicare si interactiune, de informare si iesire din izolare. Oameni de cele mai diverse conditii au postat imediat dupa atacul asupra „gemenilor“ informatii si imagini de ultima ora, oferind astfel intregii lumi o perspectiva personala asupra dramei. Spre exemplu, la numai 30 de minute de la primul atac, site-ul Slashdot.org concentra deja un numar impresionant de pareri si impresii: peste 8.000 de mesaje au fost publicate in numai 24 ore de la prabusirea celor doua turnuri.

In prezent, blogurile se extind in prezent cu rapiditate, devenind tot mai populare mai ales in randul utilizatorilor tineri de Internet. Intr-un studiu publicat in august 2005, Perseus Development Corporation a inventariat nu mai putin de 31,6 milioane de bloguri, dintre care 10 milioane au aparut doar in primul trimestru al anului. De alfel, realizatorii studiului vorbesc despre o „eruptie“ a blogurilor, estimand ca pana la sfarsitul acestui an numarul lor va depasi 50 de milioane.

Lideri in gazduirea blogurilor sunt BlogSpot, LiveJournal si Xanga, site-uri lansate toate in 1999, inregistrand fiecare peste 6 milioane de conturi in primul trimestru al anului 2005, conform analizei Perseus. Din acelasi studiu reiese, oarecum surprinzator, ca blogurile sunt mai populare in randul fe-meilor, reprezentate in procent dublu fata de barbati. In plus, blogurile sunt preferate in principal de tineri: mai mult de jumatate dintre cei care publica jurnale on-line sunt adolescenti, iar peste o treime au varsta cuprinsa intre 20 si 29 ani.

In aceste conditii, e limpede pentru toata lumea ca puterea de comunicare a blogurilor nu avea cum sa treaca neobservata. In primul de catre reprezentantii marilor companii, chiar daca acestia au reactii diferite in privinta blogurilor. Astfel, „istoria“ a consemnat cazul unor angajati care au fost concediati pentru simplul fapt ca si-au facut publice convingerile prin intermediul blogurilor, dupa cum au fost semnalate si situatii in care reprezentantii managementului de top scriu de zor in propriul jurnal online. Exista deja destule companii, de pilda Microsoft, Google sau HP, care folosesc blogurile pentru a oferi clientilor sfaturi utile si a asigura o comunicare directa cu acestia.

Dincolo de opiniile „pro“si „contra“, ramane indiscutabil faptul ca blogurile ofera clientilor posibilitatea de a-si exprima opiniile si forta de a recomanda, daca nu impune, schimbari companiilor. In termeni de business, blogul poate fi cel mai bine definit ca si o oportunitate, fie ca este de promovare sau de consolidare a unei imagini prin comunicarea cu clientii. Sunt experti care sustin chiar ca, in urmatorii ani, blogurile ar putea fi integrate in sistemele de tip CRM (Costumer Relationship Management), ca urmare a credibilitatii de care se bucura printre „internauti“ - a se citi de data asta potentiali clienti -, comparativ cu reprezentantii oficiali ai unei companii, cand vine vorba sa exprime o parere asupra produselor sau serviciilor firmei in cauza.

Cum se explica, totusi, aceasta veritabila isterie a jurnalelor on-line? „Blogurile au explodat si vor continua sa se dezvolte rapid pentru ca fac publice pareri necenzurate. Blogosfera este si locul ideal pentru a obtine recomandari si pareri de la utilizatori reali, nu din publicitate“, este de parere Radu Ionescu, Managing Director, Kinecto Permission Marketing. „Prin bloguri, totul este potential public. Companiile trebuie sa fie constiente ca nu mai pot ascunde nimic“, adauga el.

Potrivit rezultatelor studiului „Engaging the Blogosphere“, realizat de Edelman/Technorati, in octombrie 2005, „internautii“ sunt de parere ca 42% dintre companii nu constientizeaza puterea de influenta a blogurilor, 40% nu raspund aproape niciodata problemelor ridicate pe bloguri si numai 28% folosesc blogurile ca un instrument de marketing sau relatii publice (PR). „Internautii“ care scriu bloguri prefera sa fie contactati direct si sa discute cu angajati ai companiilor. Studiul arata, de asemenea, ca jumatate dintre cei care si-au deschis un blog pe internet publica, cel putin o data pe saptamana, informatii despre diverse companii, produsele si angajatii acestora.

Natura „virala“ a Internetului face greu predictibila evolutia unui mesaj postat pe un blog: este posibil ca informatia sa se piarda in spatiul virtual, dupa cum este la fel de posibil ca multi alti „internauti“ sa fie de acord cu aceasta si s-o transmita mai departe. Pe de alta parte, blogurile care au dobandit influenta si audienta tin presei adevarate speech-uri despre ce constituie intr-adevar stirea momentului. Monitorizarea blogurilor poate indica potentiale probleme de comunicare ale unei companii, dar si modul in care percepe publicul o anumita situatie.

Forta pe care blogurile o pot exercita asupra unei afaceri a fost dovedita in numeroase cazuri, in ianuarie 2005 prestigioasa revista Fortune prezentand chiar opt bloggeri cu o mare putere de influenta, pe care nici o companie n-ar trebui sa-i ignore. {i cum teoria nu e nimic fara practica, istoria (ne)scrisa a Retelei a consemnat deja cel putin doua cazuri care au demonstrat fara drept de apel impactul considerabil al blogurilor asupra afacerilor. Primul este cel al Kryptonite, o companie care furniza incuietori pentru biciclete, faimoase pentru ca erau imposibil de desfacut. In 2003, procedeul prin care „nodurile gordiene“ ale secolului XXI puteau fi deschise cu un banal pix a fost descris cu lux de amanunte pe un blog oarecare. Informatia s-a raspandit rapid, ajungand la sute de mii de utilizatori de Internet, pentru a fi in cele din urma preluata de publicatii cu reputatie, ca New York Times. Lipsa unei reactii prompte la aparitia crizei a costat compania aproape jumatate din veniturile sale anuale.

Cel de-al doilea caz, cunoscut in blogosfera drept „efectul Jeff Jarvis“, s-a consumat chiar in vara acestui an. In iunie 2005, un oarecare Jeff Jarvis a povestit intr-un blog despre problemele pe care le avea cu cei de la compania Dell - unul dintre marii producatori de laptopuri -, de la care tocmai cumparase o unitate. Dell a refuzat sa raspunda cazului semnalat, aducand ca argument politica de a monitoriza, dar nu si de a se angaja in discutiile purtate pe Internet.

Departamentul de PR al Dell a fost nevoit insa sa reactioneze dupa ce povestea lui Jarvis, multiplicata prin intermediul blogurilor, a generat numeroase articole in publicatii importante, intre care Business Week, si mai ales dupa ce Jarvis a adresat online o scrisoare deschisa (cu titlul „Dear Mr. Dell“) fondatorului companiei, Michael Dell.

Ulterior, Dell a anuntat schimbarea politicii in legatura cu blogurile, in sensul unor raspunsuri individuale pentru toti cei care semnaleaza diferite probleme legate de produsele companiei.

Evident, nu orice opinie publicata pe Internet poate genera o astfel de reactie in lant, Jeff Jarvis fiind un blogger si un publicist destul de cunoscut. Oricum, mesajul e destul de limpede: companiile trebuie sa evalueze si sa urmareasca blogurile in functie de importanta lor, tinand cont de aspecte ca nivelul audientei si structura acesteia, dar si de credibilitatea asociata blogului respectiv, de capacitatea sa de formator de opinie. Conform datelor unui studiu realizat de Angel Blog in septembrie 2005, opt din 10 experti in relatii publice sunt de parere ca blogurile ar trebui luate in serios ca instrument de comunicare pentru companii. Partea cea mai dificila e legata de limbajul folosit in relatia cu bloggerii, care au aratat clar ca nu doresc raspunsuri intr-un stil crispat, corporatist, la problemele pe care le ridica, dupa cum nu vor nici sa fie tratati ca niste cifre intr-o raportare statistica.

„Daca blogul propune povestiri interesante si un unghi interior dintr-o companie - personalizat si deschis -, atunci poate fi de mare folos comunicarii de business“, considera Crenguta Rosu, Co-managing Partner, DC Communication. „Utilizarea blogului ca forma de vanzare de publicitate explicita a fost rau primita de piata. Daca blogul are insa utilitatea sa initiala - deschide o platforma de dialog pe teme care pot interesa publicul si nu promoveaza partizan un produs sau o companie -, atunci acesta poate fi un excelent suport de comunicare“, este de parere Crenguta Rosu. Dar tocmai pentru ca Internetul a depasit era pasivitatii si permite utilizatorului nu numai sa navigheze si sa se informeze, dar si sa-si spuna parerea cu voce tare, sa se faca auzit, oamenii obisnuiti primesc acces in zona de activitate a ziaristilor profesionisti. In Coreea de Sud, Ohmynews, un ziar online, s-a lansat cu motto-ul „fiecare cetatean este un reporter“.

A devenit astfel prima publicatie din lume care accepta, edita si publica articole de la cititori, dand nastere unui „jurnalism deschis“. In prezent, aproape 40.000 de cititori scriu stiri pentru Ohmynews. Mai mult, in 2002, ziarul a avut o contributie decisiva in alegerea unui nou presedinte, care a acordat, de altfel, publicatiei online primul sau interviu. Blogul functioneaza similar unui ziar online, oferind proprietarului o platforma pentru a-si comunica opiniile.

Chiar daca nu au garantia corectitudinii si obiectivitatii jurnalismului traditional, stirile publicate pe bloguri au avantajul de a fi imediate si autentice, de a nu fi ingradite de spatiul editorial sau de numarul cititorilor potential interesati de un anumit subiect. De pilda, ceea ce a facut Jeff Jarvis este numit de unii analisti „jurnalism hiperlocal“, prezentand informatii de interes pe care ziarele traditionale tind sa le ignore. Blogurile adauga context si complexitate jurnalismului traditional, personalizeaza informatia si o servesc libera de orice forma de cenzura, fie ea legata de un anumit stil redactional sau de alte tipuri de presiuni. Exista chiar pariuri pe Internet, ca unele bloguri vor depasi ca importanta si relevanta stirile publicate pe site-ul cotidianului New York Times.

Jurnalistii folosesc Internetul pentru documentare si nu rareori comentariile postate pe bloguri ajung subiectul stirilor. In ultimii doi-trei ani, blogurile au avut un impact tot mai pronuntat in generarea si orientarea stirilor. Pe de alta parte, stiri din media sunt preluate constant si comentate pe bloguri, unde impactul lor creste semnificativ. Numeroase publicatii de prim rang au preferat sa foloseasca potentialul blogurilor gazduind astfel de spatii de libera exprimare. Recent, Business Week a creat un blog pentru cei interesati de studiile MBA, fie acestia studenti sau absolventi, cel mai probabil pentru a-si atrage si consolida acest segment de cititori. Pe de alta parte, site-urile care gazduiesc bloguri sunt din ce in ce mai ademenitoare pentru companiile din zona Internet si media. Iar o dovada in acest sens e tranzactia de la inceputul lunii octombrie, in urma careia AOL a achizitionat compania Weblogs Inc. pentru o suma estimata la 25 de milioane de dolari.

Nu in ultimul rand, blogurile, la fel ca presa, au dovedit ca au capacitatea de a influenta agenda publica.

Anul trecut se putea deja constata ca blogurile sunt utilizate strategic pentru formarea opiniei publice, asa cum s-a intamplat in campaniile politice din SUA. Primele cinci bloguri pe teme politice atrag si in prezent mai mult de jumatate de milion de vizitatori zilnic. Iar „reciproca“ este si ea valabila: blogurile au fost luate in discutie si de Parlamentul European. In septembrie 2005, intr-una dintre dezbaterile despre efectele societatii informationale, s-au exprimat temeri in privinta posibilitatilor de a trage la raspundere bloggerii si de a asigura protectia datelor personale.

Opiniile au fost insa impartite, unii acuzand bloggerii ca se comporta ca in Vestul salbatic, fara a preciza sursele de informatii, in vreme ce altii au pledat pentru libertatea de exprimare si nereglementarea acestor spatii, argumentand ca aici nu e vorba de acuratetea continutului, ci de legaturile care se stabilesc intre oameni. Richard Corbett, primul membru al Parlamentului European care si-a creat un blog personal, a fost cat se poate de limpede: blogurile nu pot fi reglementate, dupa cum nu poate fi reglementat nici dreptul la libera exprimare. {i in Romania blogurile isi fac tot mai des simtita prezenta, compania Timsoft inventariind cateva sute de bloguri active, create de romani. „Blogosfera din Romania este la inceput. Sunt cativa care publica deja de ceva timp si usor-usor incep si oameni din zona de business sa isi lanseze bloguri proprii. Celor cateva sute de bloguri cat de cat actualizate in prezent li se vor adauga, probabil, mii sau chiar zeci de mii in 2006“, spune Radu Ionescu de la Kinecto Permission Marketing.

Dincolo de cifre, statistici sau zone geografice o concluzie se impune tot mai limpede: in forma sa „traditionala“, jurnalul a murit. E vremea blogului.

Via Andrei

Dear blog,

Saptamana asta sunt ocupat pana peste cap, si imi doresc din ce in ce mai mult o vacanta. Dear blog te rog sa fii cuminte aici, si tu stii intotdeauna ca daca as reusi sa scriu tot ce am in cap de fiecare data, nu ti-ar ajunge paginile, asa ca tu, dear blog, stai aici linistit si in asteptare, in timp ce eu, stapanul tau indubitabil, cu o mina de om obosit, las degetele sa cada pe tastatura, in timp ce in urechi se revarsa sublim, Carpe Noctem.

Dear blog, iti promit ca momentele de delir si being fucked up, si neatent o sa ia sfarsit, atunci cand intervine ordinea si gandirea clara in proces. Atunci, dear blog, voi putea spune ca am renascut dear blog.

Dear blog, au trecut atatea chestii si am fost atat de selectiv cu mine, incat am inceput sa simt ca gandurile nu mai au forma, si sentimentele nu mai au baza, si la un moment dat ajungi sa spui … e doar o prajitura. De aceea dear blog, incep cu tine, pentru ca tu esti cel caruia ma confesez in fiecare zi, cel care imi suporta fara sa roseasca limbajul uneori vulgar, si cel care imi tine cronicile. So, dear blog, asta e un mesaj ca sa iti spun cat te apreciez, pe tine, si pe oamenii care te citesc. La multi ani dear blog, desi nu e ziua ta, la multi ani iti spun … pentru simplul fapt ca e miercuri.

A+

Okay sorry ca nu am mai postat zilele astea, dar am fost completely pe fuga. Prima gafa facuta - ieri 06.07.2007 am crezut ca e 07.07 si m-am dus la examenul gresit, asa ca pa-pa examen la RM. Acum am iesit de la examen la Comunicare am luat 7 weee ! ce smecher sunt. Planurile pe ziua de azi sunt: go eat ca je is starving, ca nu am mancat nimic de ieri de la 12, apoi go la gara sa vad cand am tren spre Arad maine dimineata, si apoi citit un pic pentru examen la Macroeconomie, care e de la ora 16:00 la 18:00.

Noutati, am alergat acum 2 zile dupa clatite cu Catalin, un fost coleg care administra reteaua din complex din Timisoara. Curcaneeeeee  Tin minte cand stateau baetii pe DC++ si cand vedea asta tona de porn cum se downloada, jap! jos torrenti si dc++. Instant vedeai  pe chat mesaje de genu: “Haideti sa il omoram pe curcanu`, ne-a taiat netuu` ” si se adunau de obicei cu furci si topoare, dar ajungeau doar pana jos la bere, si dup-aia uitau de el

Faina viata de camin a fost 2 ani cat am stat aici. Am fost sa vizitez un prieten in camin data trecuta cat am stat aici, si am ramas uimit la faptul ca … era camera atat de mica, dar totusi au fost clipe atat de faine in camin, party-urile, venit politia la usa, beutele pe hol, and cautatul de iarba.

Nu se intampla in rest nimic interesant, soarele nu vrea sa iasa din nori, si mi-am uitat umbrela acasa. Presupun ca o sa fac o nedorita baie azi.

A+

Mai demult am avut o discutie cum ca viata ii grea si ca nu se poate si ca nu sunt sanse sa faci prea multe in Romania si ca e greu sa faci bani, desi eu am insistat pe faptul ca totul e sa vrei, si sa iti doresti tare tare mult sa faci asta.

Raspunsul primit a fost: la banii mei ce pula mea eu nu cred pe altii. no shit ma? Da ce crezi ca i-am mostenit ? Nu. Am stat si am facut tot ce am putut ca sa pot sa ajung aici, si nu sunt un fel de smecher si nu am gramada de bani pe care crezi ca o am, si pentru asta, luati de aici ceva ce m-a impresionat cumplit azi.

Oameni care isi doresc sa faca anumite chestii, si care trec peste orice limita pentru a isi indeplini visurile. Daca ei pot, nu imi spune mie ca atata timp cat ai 1 cap, 2 maini, 2 picioare bune si functionale, nu reusesti.

Priviti si invatati.

Sunt interesat de. Imi plac chestiile hi-tech, si cred ca e ceva nice de invatat de aici.

http://getactive.peta.org/campaign/kfc_Colorado

Rog mult sa va uitati la clipul de pe pagina respectiva … e … nu am cuvinte.