Arhi a inceput ceva, eu dau mai departe.

Dupa cum s-a vazut, pana la urma, Mailat nu a violat-o pe cucoana aia. Nu a lovit-o, nu nimic. In cel mai rau caz a deposedat-o de portofel.
Deci, de ce este romanasul nostru arestat prin inchisorile italiene?
Asa ca am creat o petitie online, care poate fi gasita AICI, in care cer eliberarea lui MAILAT.
Atata timp cat lumea semneaza aiureli cu politia vrabiilor, de ce sa nu contribuie la eliberarea unui roman?

Allright, au trecut cateva zile, si acum cred ca e timpul sa scriu ce s-a petrecut.

Vacanta a inceput de cand am plecat din Brno spre Praga, am luat Pendolino, e un super fain tren care il au cehii, comfort 100 %, si 255 km i-am facut in 2 ore si jumatate. Frig bineinteles ca dracu in Praga, dar am reusit sa ajungem repede la aeroport, si sa facem rezervarile pentru Munchen.

Praga - Munchen - 1 ora de drum, deloc obositor.

Fiind cu proprietati mai speciale, datorita afilierii cu Lufthansa, noi mergem pe stand by, adica daca exista locuri libere, atunci we get on the plane. Dat fiind faptul ca drumul era super lung, Munchen - Hong Kong - 14 ore, am luat un mic risc, si am decis sa facem upgrade la bilete la first class.

What can i say here, nu am mers niciodata cu first class, but … hell it was worth it.  La first class sunt 8 locuri, din care 2 au fost ale noastre. Cred ca eram cei mai tineri de acolo, toti restul, erau pe la 50 60 ani. Acum ma bucur ca mi-am luat costum, si am fost imbracati classy pentru asta.

First class e … amazing, trebe sa recunosc. Costurile sunt huge, noi am platit 10 % din bilet, si asta a fost 700 euro, which is still not cheap. Calitatea serviciilor … nu am ce sa reprosez. Spatiu e sa te plimbi cu bicicleta, iar paharele nu stau goale mai mult de 20 secunde, fara sa te intrebe cineva daca mai doresti ceva. A fost absolute delight. Exista meniu din care poti sa comanzi, vreo 4 sortimente de vinuri (le-am incercat pe toate ) iar fotoliul e super comfortabil.

Cam dupa ce am servit masa, ne-am bagat in pijamale si somn, si dimineata am fost treziti pentru micul dejun. Servirea absolut ca la carte.

In Hong Kong, nu am stat prea mult, cam 4 ore, pana am avut avionul spre Auckland - Noua Zeelanda. Aici nu am putut sa facem upgrade la first class, dar am observat diferenta … si am avut asa un mic gust amar 13 ore pe drum, nu prea te poti misca pe scaun, copii plangand, si am iesit din avion cu dureri de spate. Scary shit.

In Auckland am facut pauza de 1 zi, ca sa ne acomodam cu schimbarea de fus orar, si am gasit un hotel …. Cred ca la Mercure. Aici a fost cam de-ampulea, adica nah … camerele erau okay, dar totusi ma simteam ca prin casa groazei :))) arata … freaky.

In Auckland, am mers la Kelly Tarlton’s underwater something, de unde mi-am luat un pinguin Acolo a fost real fun, o sa vedeti in pozele care le pun sus, pentru ca am facut o tona. Am vazut ceva rechini, stingrays, si o tona de pesti. Chiar a fost distractiv, intrarea 40 $.

Odata ce am ajuns in Auckland, mi-am dat seama ca am ajuns intr-un colt de lume cu adevarat diferit, oamenii sunt chiar friendly aici, si ma refer la faptul ca intri in bar, si  te intampina cu “hi guys” , si tot timpul iti zambesc si nu sunt plictisiti, si preturile sunt pe masura totusi, dar … te face sa te simti bine.

Curatenie, o sa vedeti in poze, am fost pretty much amazed, chiar e foarte curat, si mi se pare super tare, sa ai grija de orasul in care stai, si sa nu vii ca taranul sa arunci gunoaie pe jos, si dup-aia sa te intrebi de ce toti care vin la tine in tara, zic ca e de cacat totul.

Am vizitat Sky Tower, si am vrut sa sar de pe el, pentru ca se poate, bineinteles contra a 192 $, dar am ajuns prea tarziu. Acum la intoarcere o sa stam 6 ore in Auckland, si cred ca dau repede o fuga si poate reusesc sa sar.

Plecati din Auckland, am ajuns in Nadi - Fiji Islands. Puteti sa va imaginati ca in filme, baetii cu chitara cum te asteapta Chiar frumusel. Ne-au dus la hotel, si here we are.

Un betiv intra intr-o biserica catolica si se duce direct la confesare. Intra in cabina si nu zice nimc. Popa, nedumerit, isi drege vocea incercand sa-i atraga atentia omului. Asta nimic. Dupa un timp, bate popa de 3 ori in peretele despartitor, la care betivul raspunde: - N-are rost sa bati, nici eu nu mai am hartie.

Am ajuns acum 2 zile in Denarau - Fiji Islands. E superb aici, cazare - Sofitel Resort & Spa.

Sunt o tona de chestii de facut, am facut poze si cateva  filmulete, si o sa fac un review complet. Basically - foarte scump, banii se duc usor, dar merita 100 %. Apa, activitatile, cazarea, cam tot.

Acum plec pe o insula sa ma dau cu parasuta, si sper sa fac si scufundari

O sa pun pozele intr-o seara cand nu sunt obosit and stuff

Am ajuns in sfarsit dupa 20 000 km, in Auckland,  Noua Zeelanda. Sunt putin impresionat, dar si obosit, am o tona de scris. Schimbarea de fus orar m-a afectat un pic, asa ca acuma bag un pic de somn, si revin cu updates cand ma trezesc.

Maine la ora 19:00, am avionul spre Nadi - Fidji - destinatia finala

Dupa ce ajung o sa fiu in sfarsit in vacanta, cum se cuvine.

Pe mai tarziu

vreme frumoasa, putin timp, aeroport imens. nu mai am baterie la laptop asa ca o sa fiu super scurt. not bad at all.

On a side note, o s am mai mult timp de scris, cand ajung in auckland, adica maine, adica in vreo 11 ore.

cam atata pe moment, ca’s pe fuga. ciao.

Am ajuns in Munchen, si am gasit un hotspot available Avionul spre Hong Kong e super booked, si a trebuit sa facem upgrade la first class. Anyway, nu m-am nascut sa fac asa vacante, asa ca sunt super excited, e prima destinatie exotica pe care o aleg. acum doar trebe sa invat sa ma relaxez. Consider vacanta asta ca o binemeritata pauza, dupa zile intregi de stat pe net si worked si acasa si la birou. Banii nu vin din cer niciodata, si nici miracole nu se intampla daca nu le faci sa se intample.

Viatapoate fi considerata usoara, daca esti dispus sa iti asumi uneori riscuri, si daca nu lasi sansele care vin sa treaca pe langa tine. O sa ajungi odata sa fii nevoit sa pui in balanta ofertele, si decizia  pe care o ai de facut. Sa stai toata viata la un job si sa fii limitat, sau sa iti iei niste riscuri, sa te comporti ca un om matur, si sa crezi ca poti face toate lucrurile bine si ca poti sa atingi succesul, si sa fii above average.

Anyway, totul e relativ si depinde de fiecare Sunt alegerile fiecaruia. Tot ce trebe sa tineti minte e ca posibilitatile sunt nelimitate, si oriunde poti fii mare serif stelar. On a side note, atunci cand cineva are succes, bucura-te pentru el, pentru ca a muncit pentru asta, cand esti in stare sa te bucuri fara sa fii invidios pe succesul altuia, si sa stii sa iti alegi ca prieteni, oameni cu minti deschise, si dornici de mai mult, cu siguranta ca o sa fii dus de val. Trust me it works.

De ce spun toate astea ? Pentru ca e nice sa o fac

Anyway, cya laterz. Gotta go and do offline blogging.

Cheers.

A fost mai demult un comentariu referitor la o afirmatie de-a mea spusa mai in gluma mai in serios. Si anume “O sa ajungi la pulivara in Hawaii”.

Nu pot sa ma duc in vacanta in Hawaii pentru ca din cate am vazut am nevoie de viza … weird, se poate sa nu ma fi interesant eu ca lumea. Anyway.

Sunt pe aeroport in Praga, cu destinatia Munchen. Ajungem cam pe la ora 3, si diseara la ora 21.00 am avionul spre Hong Kong

Blogger cruising - that’s me Destinatia finala e Fidji, unde o sa stau 8 zile, iar de acolo, la intoarcere o sa facem un ocol de 3 zile in Hong Kong.

Sper sa fie un holiday fun, partea buna e ca acum o sa am mai multa inspiratie asa ca o sa pot scrie mult mult

Brb cafea.

Un sef ajunge la birou dimineata cu fermoarul de la pantaloni desfacut. Secretara, nestiind cum sa-l puna in tema direct, il abordeaza :  - Sefu’ azi dimineata, cand ai plecat de acasa, ai inchis usa de la garaj? Fraza nu a avut darul sa-l lumineze asa ca tipul a intrat in birou un pic nedumerit.Se aseaza el la birou, incepe sa-si vada de treaba si vede prohabul desfacut. In momentul respectiv are o revelatie referitor la spusele secretarei asa ca se gandeste sa o necajeasca un pic.O cheama in birou sa-i aduca o cafea si o intreaba: - Cand ai vazut usa de la garaj deschisa mi-ai vazut si Jaguarul? Secretara, zambind un moment raspunde: - Nu, sefu’. Tot ce am vazut era un Mini cu doua cauciucuri desumflate …

Am citit la Piticu. GREAT IDEAS !!!!!

Nu stiu cat e … dar povestea de mai jos … daca nu e adevarata … macar … sa dea un mic impuls … si sa aminteasca ca …

O firma cu rahat copt

Daca ar fi stiut ce-l asteapta, Seful l-ar fi ascultat pe Paulica si i-ar fi
acordat acea marire de salariu. Nici nu cerea mult omul, 1 milion de lei
vechi si prapaditi, macar sa-si scoata banii dati pe transportul in comun
si, poate, si ceva din factura de mobil necompensata. Paulica avea prea mult
bun simt sa-i spuna Sefului sa faca bine si sa-i sune personal pe acei
furnizori din cateva simple motive: 1) Nu-i cad coaiele; 2) Cuvantul lui are
mai multa greutate; 3) Paulica era prea gras si cu craci prea strambi ca sa
fie secretara, fie si a Sefului, aflat la varsta temerilor si indoielilor,
drept pt care ar fi regulat si-o pisica, numai sa-si reconfirme indoielnica
virilitate; 4) Seful avea minute nelimitate, Paulica vorbea pe banii lui
(putini).

L-am auzit de multe ori pe Paulica spunand cu naduf ca lucram intr-o firma
de cacat. Si ca merita sa ne pisam pe ea si sa ne caram in lumea larga. Dar
n-aveam cum sa-mi inchipui nici in cele mai negre vise ca refularile
pasnicului Paulica aveau sa se adevereasca mai ceva ca abstractiunile lui
Nostradamus.

Si se facu o zi de noiembrie oribil, cu o ploaie diluviana, numa’ buna sa
stai acasa, cu plapuma-n cap, necum sa vii la scarbici. Un fum alb gros, o
duhoare patrunzatoare patrunsese in tot sediul, in toate ungherele, in toti
porii. Nu atat frica de incendiu ne-a precipitat pe toti afara, in ploaie,
ci mirosul acela lugubru, care parea ca ne exfoliaza esofagul si plamanii.
“Ce Dumnezeu o fi? A luat foc serverul? O fi vreun scurtcircuit?” “De unde,
miroase a sobolan mort, cred ca s-o fi prins unul in fire si asta i-a
fost!”, ne dadeam noi cu parerea. Evident ca nimeni n-a avut curajul sa
orbecaie prin fumul gros inauntru nici macar pt a-si salva hainele.

Ne-am numarat intre noi. Lipsea Paulica. “Te pomenesti ca a ramas inauntru,
bai, sariti si scoateti-l, ca asta se asfixiaza acolo si, aitist nebun ce
este, daca nu ii da nimeni un mail ca arde sediul, singur nu-si da seama”.
“Nu va duceti, ca muriti degeaba, Paulica a iesit val-vartej acum 10
minute”, ne-a spus o colega. Si dus a fost. Nu si consecintele plecarii sale
intempestive.

Ce am aflat ulterior a fost o palma pe obrazul tuturor domnisoarelor de la
resurse umane care ne invata ca la interviu se merge cu capul in pamant si
nu se intreaba de salariu. Asa facuse si Paulica si a ajuns ca noi toti,
doar ca pragul lui de toleranta era altundeva situat. Ardelean molcom,
Paulica se enerva greu, dar cand ajungea la concluzia ca-i bai, apai bai
era!

Dupa a douazecea intrevedere cu Seful, in care i se pusese aceeasi placa
(compania e-n dezvoltare, are cheltuieli mari - normal, Seful isi luase 4×4
si pasase vechea masina socrilor - ca el, Paulica, este platit oricum
regeste pt munca “de rahat” pe care o face, ca ar trebui sa fie recunoscator
ca i s-a dat sansa de a munci la patron strain si ca este un vierme
profitor), Paulica a ajuns la concluzia ca-i bai.

Restul e istorie. Cand firma e de cacat, iar tu faci - zice Seful - munca de
rahat, nu poti decat sa accepti ca duci o viata de rahat. Dar macar cald sa
fie, sa nu faci amigdalita. Drept pt care Paulica si-a facut nevoile pe
platoul din cuptorul cu microunde. Un rahat mare, incolacit, ca un
kurtoskolacs, de abia a incaput. Dupa care ardeleanul scos din minti, pe
care nimeni nu-l auzise un an ridicand tonul, a rotit temporizatorul pt 10
minute. Si dus a fost.

Domnisoarele de la resurse umane ar trebui sa invete ca un rahat copt lent
si uniform, la peste 300 de grade Celsius, timp de 10 minute, pute nu
ingrozitor, ci este insasi definitia ororii. Pute insidios, pt ca nu te
paleste dintr-o data, ci lent, prin toate lufturile de sub usi si intra pana
si-n tencuiala. Ceea ce s-a si intamplat.

- n-am mai putut purta niciodata haina uitata in cuierul de pe holul de
langa biroul sefului, unde era amplasat nefericitul cuptor cu microunde.
Nici colegii mei
- sediul a trebuit sa fie abandonat definitiv. Dupa 2 saptamani de stat cu
usile si ferestrele vraiste, mirosea ca la crematoriu. Nici zugravitul nu a
rezolvat mare lucru, desi a costat mult mai mult decat milionul in plus la
leafa bietului Paulica
- a trebuit schimbat tot mobilierul. Prinsese miros de privata comunala, cu
imbunatatiri de mahon nobil
- cuptorul respectiv n-a mai fost bun nici pt tiganii care treceau prin zona
sa ridice deseurile. “Da’ ce-ati facut, manca-v-as, v-ati uscat cainele in
cuptor si l-ati uitat acolo?!”, ne-au intrebat ei si au renuntat sa-l mai ia
- Luminita a facut hepatita. De greata. Acum sufera si de constipatie
cronica si colon iritabil, pt ca orice drum la toaleta pt cuvenita usurare
ii da frisoane
- Seful a pierdut un contract banos de publicitate cu o mare agentie.
Clientii au intrat la banuieli vazand ca El Lider Maximo se tot codeste sa-i
invite in sediu si se intalneste cu ei prin restaurante si hoteluri.
Probleme de bonitate, daca nici sediu nu-si permit - si-or fi zis ei si dusi
au fost. Pt ca zgarciobul nici macar n-a vrut sa inchirieze temporar un alt
sediu.
- chiar daca lucrez acum altundeva, eu nu mai vin cu mancare de acasa si cu
atat mai putin nu concep sa o mai incalzesc la microunde. Si asta ma costa
al naibii. Unde mai pui ca am fobie la electrocasnice

Ziceti si voi, acum. Nu era mai ieftin sa-i fi dat amaratului blestematul
acela de milion in plus?