Capitolul 1 – in viata reala

Din urma …ย 

Toti ii spuneau Gabriel la lucru, nu stia nici el daca era o coincidenta cu faptul ca se asemana cu ingerul mortii, sau daca era pur si simplu un nume, cert e ca incercase o multime de nume, dar nici unul nu i se potrivea. Gabriel suna bine spus in orice limba, Gabriel era un nume la auzul carora, femeile, coplesite de carisma si zambetul ametitor il venerau.

Pe langa placerea fumatului, barbatul incercase de nenumarate ori sa extraga placerea din actiunea de a tine in brate o femeie, sau a o mangaia si de a observa expresia fetei, de a o privi goala in pat cum doarme cu spatele spre el, si incepuse sa iubeasca sa atinga cu varfurile degetelor spatele lor fin. Stia ca le place. saruturile pe care le oferea erau pasionale, si era iubit pentru faptul ca era un altruist, nu se dedica placerii lui, ci prefera cu mult mai mult sa observe extazul in chipurile femeilor care ii trecusera prin asternut. Sarmant, si de fiecare data atent la detalii, avea avantajul a sute de ani pe Pamant, si deaceea era avantajul experientei si al unui nesfarsit izvor de cunoastere.

Desi nu era numele lui real, si o stia, Gabriel il acceptase si imbratisase pentru simplul fapt ca ii conferea o identitate. Vocea melodioasa ti-ar fi putut spune ore in sir povesti pe care nu le-ai fi crezut dar stilul … stilul te facea sa le traiesti si sa te imbeti cu ele, si sa lasi deoparte ratiunea, si sa te bucuri de orele de placere.

Nu nevoia de bani era cea care l-a manat sa vina zi de zi la servici, ci nevoia de oameni, pentru ca sufletele din interiorul lui tanjeau dupa oameni, pentru ca trebuia sa le multumeasca pe fiecare. Sufletele din el erau iertate, si isi ispasisera pacatele, si sufletele il ajutau sa continue.

– Buna dimineata domnule Derek – spuse deodata portarul in timp ce ii deschidea usa si ii zambea respectuos.

– Neatza Jack, totul in ordine ?

– Nici nu se poate altfel domnule Derek, sa aveti o zi buna.

Jack lucra acolo de o viata, cladirea impozanta a D-Tech fusese prima si ultima slujba avuta. In anul 2004,ย  la cei 19 ani, cu un tata alcoolic si o mama drogata, viitorul parea sumbru, in acea iarna, cand umbla ganditor, l-a intalnit pe EL. El care l-a luat, i-a oferit o slujba platita cu mult peste orice exista in oras. A luat-o, bineinteles ca a luat-o. Era o sansa, si sansele trebuie exploatate la maxim, una cate una, pe masura ce vin. Mai tarziu avea sa afle micile secrete ale domnului Derek, si atunci totul s-a schimbat, si stia ca locul lui nu poate sa fie decat acolo unde nimeni nu ramane.

Compania D-Tech avea reputatia de a fi cea mai creativa si inovatoare firma de microprocesoare existente pe piata, desi ciudat, 7 ani era perioada maxima pe care o putea petrece un angajat in firma, inafara de James Johanson, CEO, care petrecuse deja 30 de ani in firma. Nimeni nu stia de ce, dar toate proiectele se desfasurau doar pe o perioada de 7 ani, existau peste 500 de subsidiare pe tot globul, si firma numara peste 500 000 de angajati, care dupa expirarea perioadei de 7 ani, puteau sa isi aleaga absolut orice loc de munca doreau, la orice alta companie.

Biroul spatios, cu ferestre largi, era intimidant chiar si pentru cei 2 oameni care au pasit vreodata in el. Mirosul de tutun fin, asezarea tablourilor, si cele 2 fotolii in fata desk-ului de abanos, erau de ajuns sa te faca sa te simti ca si cum ai pasit intr-un loc sacru.

Ajuns in birou …

6 thoughts on “Capitolul 1 – in viata reala

  1. i need coffee .. a prind firul.. scrii bine povesti.. parca e in stilul 21 de grame: bucati, bucati, bucati.. astept sa vad cum se leaga, ๐Ÿ˜‰

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

CommentLuv badge